În 1990 promova în prima divizie, în vara lui ’93 juca finala Cupei României (pierdută cu Univ. Craiova), pentru ca, un an mai târziu, să retrogradeze în liga secundă, executată de arbitri pe care, acum, i-au ajuns blestemele. O aventură scurtă și intensă, ca o ploaie de vară. Cam așa poate fi caracterizată experiența de câțiva ani în prima divizie a Daciei Unirea Brăila.
Și cine ar putea să rememoreze mai bine acea perioadă de vis a fotbalului brăilean decât președintele de atunci al echipei, Octavian Ulman, cel care a condus destinele clubului în două rânduri, 1980-1988 și 1990-1997? Mai ales că de ani buni încoace Brăila fotbalistică se zbate în mediocritate, când în „C”, când în „B”, unde activează și acum, dar cu numai patru puncte acumulate la finalul turului.
„Ce oraș cosmopolit era Brăila!”
Ca orice brăilean care se respectă, se simte dator să vorbească întâi despre oraș. „Domnule, pe lângă faptul că rămâne cunoscut drept orașul lui Codin și al lui Terente, regele bălților, cel care lua de la bogați și dădea la săraci, Brăila a fost un oraș extrem de cosmopolit, în special între anii 1940-1960. A fost și înainte, dar parcă niciodată ca atunci. Pe lângă români, erau o mulțime de greci, majoritatea dintre ei comercianți, erau lipovenii, toți cu bărbi și care erau porecliți «excavator», pentru că cei mai mulți se ocupau cu muncile care presupuneau săpatul, erau italieni, erau și turci. Vapoarele cu grâne sau cu alte mărfuri acostau non-stop în port, o mulțime de bogătași și de bancheri veneau să cumpere sau să vândă. Ce mai, era o plăcere să ieși seara la plimbare, orașul pulsa de viață”. Cafea pe sub mână pentru bani negri
Ușor, ușor, ajungem la sezonul promovării, 1989-1990. „Pe hârtie nu mai eram președinte, ci vice, dar în fapt tot eu conduceam. Partidul îl numise președinte pe Mircea Iancu, omul lor. Dar era un tip de bun-simț, și-a dat repede seama că nu prea e în problemă și mă lăsa să fac eu treaba. Avea o vorbă, «noi trebuie să stăm spate în spate, ca să primim curvele cu fața!». Adică să avem încredere unul în altul, să știm cum să ne apărăm la atacurile din afară și să lucrăm în echipă… Foarte corect, în fotbal «eu»-l nu are ce să caute, contează lucrul în echipă. Asta am învățat de la Ion Alecsandrescu, care mi-a fost ca un mentor și toată cariera mea m-am ghidat după acest crez. Bun, ca să revin la promovare, norocul nostru a fost că s-a schimbat regimul, altfel n-am fi intrat. Oțelul Galați era programată să promoveze! Anul acela s-au făcut și la noi bani negri, până atunci nu folosisem asemenea metode. Dar altfel nu reușeam. Am stat deoparte, au fost alții care au lucrat la producerea lor, oameni de sus. Vapoarele care veneau în port mai aduceau cafea de calitate și alte produse care nu se găseau în comerț, iar oamenii de care vorbeam au cumpărat cafeaua și produsele la un preț, după care le-au vândut la altul. Așa s-au produs și bani negri. În anul promovării am cheltuit 1.200.000 de lei, cu totul, albi și negri. Păi, în returul ăla echipa a jucat pe 6.000 de lei de om primă de victorie”.
„Lui Salomir i-a atras atenția Igna”
Cea mai mare realizare a Brăilei rămâne finala Cupei României, disputată în 1993, contra Universității Craiova, și pierdută cu 2-0. „Poate că erau mai buni, dar atunci ne-au bătut cu arbitrul, cu Mircea Salomir. La 0-0 a scăpat Drăgoi singur, Lung l-a faultat, iar în loc de penalty, i-a dat cartonaș roșu jucătorului nostru. Nu e bine să-i vobești de rău pe morți, dar Salomir ne-a dezavantajat clar și în semifinale, la Baia Mare, cu echipa locală. Atunci, la pauză, observatorul Ioan Igna i-a atras atenția să nu-și mai bată joc de noi. În finală, nu l-a mai atenționat nimeni!”.
„Costică-Vâlcea ne-a făcut praf”
Finalul e apoteotic. Vivi Ulman, care are origini ebraice, povestește că l-a blestemat evreiește pe Gheorghe Constantin pentru faptul că a pus umărul la retrogradarea Daciei Unirea Brăila. Ulman spune că pedeapsa divină l-a ajuns acum pe „Vâlcea”: „Apoi, anul următor, când am și retrogradat, Brăila a avut mereu probleme cu arbitrii. Prin faptul că am ajuns să jucăm finala Cupei i-am deranjat probabil pe unii, de pe axa Oltenia – Ardeal, Ardealul din zona unde se face pălinca aia bună. «Cine p…a mă-sii e Ulman ăsta, bă, a ajuns el să vrea Cupa?», și-au spus. Uite, Costică-Vâlcea a ajuns să facă pușcărie! Ne-a făcut praf atunci și cu Ceahlăul, și cu Sportul, și la Sibiu! Dar l-au ajuns blestemele, că i-am dat atunci blestemul evreului, i-am zis: «Să dea Dumnezeu să ai tot ce-ți dorești pe masă, dar să nu poți să mănânci!». Și uite că așa a fost!”.
„L-am blestemat pe Costică-Vâlcea cu blestemul evreului. I-am zis să-i dea Dumnezeu tot ce-și dorește pe masă, dar să nu poată să mănânce” Octavian Ulman, fost președinte Dacia Unirea Brăila
„Păcat de Brăila și de suporterii ei extraordinari. Cu pasiunea care există acolo pentru fotbal se pot face lucruri mari, dar trebuie să se și vrea asta” Ioan Sdrobiș, antrenorul care a dus Brăila în finala Cupei României
Arbitrii au luat trenul de pe câmp!
Un alt episod cu un arbitru-erou negativ pentru brăileni s-a petrecut în 1991, la un meci acasă, cu – ați ghicit! – Universitatea Craiova. „La 1-0 pentru olteni, Jean Grama, care era la centru, ne-a anulat un gol valabil. Atunci a început nebunia. Lumea a rupt gardul împrejmuitor și a intrat pe teren, noroc că am apucat să-i scoatem pe arbitri. Jucătorii Craiovei au rămas pe teren, dar nimeni n-a avut nimic cu ei, toți aveau o problemă cu arbitrul. Cred că erau vreo 2.000 de suporteri intrați pe gazon. S-a reluat jocul după o oră, ne-au mai dat un gol și au bătut cu 2-0, iar brigada de arbitri am scos-o din stadion abia seara, târziu, pe o poartă din spate. Se vorbise de la Poliție, au oprit trenul în câmp, acolo i-am urcat pe Grama și pe ceilalți doi ca să plece la București!”, povestește Ulman.
De unde vine povestea cu „Tanti Elvira”
Fostul președinte de club a explicat și de unde vine celebra zicală „La noi, la Brăila, la tanti Elvira, ușor se câștigă lira”, expresie intrată în folclorul popular. „Chestia cu lira, adică banul, care se câștigă ușor, vine de la faptul că pe vremea aceea era foarte mult de muncă în port. La orice oră din zi și din noapte găseai un vas care încărca sau descărca și era nevoie de hamali, așa că banul se câștiga lejer. Iar tanti Elvira era o frumusețe locală căreia i se dusese vestea până hăt, departe de Brăila, și care era o vânzătoare de plăceri!”.
Cei mai buni arbitri ai țării voiau păstrugă
„În anii 90 – povestește Ulman cu umor – cei mai buni arbitri ai țării la vremea respectivă, nu dau nume!, cereau păstrugă la plecare, un pește rar. Le spuneam: eu «Măi, oameni buni, păstrugii trec două pe an, din care una se oprește la Tulcea. De unde să iau păstrugă?», dar până la urmă rezolvam cumva, ca să-i mulțumesc. Ce-i drept, și meritau, chiar erau arbitri buni, cu ei eram sigur că voi fi arbitrat corect, indiferent de adversar”.
Peștele stătea în coadă, iar Chirilă cânta canțonete
De pomină au rămas protocoalele de care arbitrii aveau parte la Brăila, la începutul anilor 90, la restaurantul de legendă Kira Kiralina (foto dreapta), clădirea fiind transformată acum într-o biserică. „Nu numai arbitrii, dar și ziariștii veneau acolo. Păi, când se auzea că vin Ioan Chirilă și Eftimie Ionescu la Brăila, la meci, mă sunau toate oficialitățile orașului să le rezerv masă, că se știa ce urmează. Nea Mache cânta la pian, iar nea Vanea, cu vocea, canțonete. Lecție de cultură muzicală, ce mai! Ziariști mari, dar și oameni de valoare deosebită. Mai târziu, protocoalele le țineam la Marinarul, un restaurant din port, unde șef era Iani Cofiatidis, un grec, fost boxer. Când o lua să cânte pe grecește, acompaniat de chitară, nu-ți mai venea să pleci. Iar bucătăria, extraordinară. Țin minte că le-a servit o dată arbitrilor pește care stătea în coadă în farfurie, de s-au închinat ăia, nu alta!”, își reamintește fostul conducător al fotbalului brăilean.
Interziși la promovare după cazul „Trifina – Cănănău”
În returul campionatului 1994-1995, aflată la bătaie cu Selena Bacău pentru promovarea în prima ligă, Brăila a fost acuzată că ar fi încercat să cumpere patru jucători de la Poli Iași înaintea meciului direct. Omul cu banii din partea brăilenilor a fost Ilie Trifina, instructor la club, iar de la ieșeni, omul de legătură era fostul jucător Leonard Cănănău. Poliția a aflat și a intrat pe fir, Trifina și Cănănău au făcut închisoare, iar Brăila a fost depunctată și i s-a interzis promovarea. „Eram președinte atunci, e adevărat, dar nu m-am băgat în povestea aia”, susține acum Ulman. „Au fost alții care, peste capul meu, au vrut ei să arate că fac și dreg pentru echipă”, spune brăileanul. Deși nu s-a pronunțat niciun nume, se pare că unul dintre cei implicați era fostul șef al Poliției Brăila, iar celălalt, un fost șef al județului pe vremea comuniștilor!
Plimbați cu șalupa pe Dunăre
Legat de relația cu arbitrii, Ulman spune că întotdeauna aceștia au fost tratați bine la Brăila. Cine voia putea merge la o plimbare cu șalupa pe Dunăre, iar de plecat din oraș, niciun arbitru n-o făcea fără să primească măcar două cămăși de la Braiconf, din lotul pentru export. „Mai erau și unii care, după ce plecau, dădeau câte un telefon, că și-au uitat la hotel butonii de la cămașă sau acul de la cravată, vezi Doamne, că ar mai trebui ceva. Cu toate astea, au fost destule meciurile în care am fost dezavantajați. De pildă, în sezonul ’93-’94, arbitrul Adrian Moroianu (foto dreapta), din Ploiești, la un meci acasă, cu Craiova – culmea, tot Craiova, după ce se întâmplase la finala Cupei. A ieșit iureș mare, până la 01:00 noaptea au asediat suporterii porțile de la intrare! Opreau toate mașinile care ieșeau din stadion, să vadă dacă sunt arbitrii acolo. Abia la 01:00 i-am scos din stadion, cu Poliția, care împrăștiase lumea„.
Octavian Ulman
Născut pe 3 august 1940, din tată neamț cu origini evreiești și mamă româncă Fost jucător, în anii 60, la Clubul Sportiv Orășenesc Brăila (devenită ulterior Progresul Brăila) și la Știința Galați, la nivelul Ligilor a II-a și a III-a Fost antrenor la Centrul de copii și juniori și secund la echipa de seniori la Progresul Brăila între anii 1970 și 1980 Președintele clubului brăilean între 1980-1988 și 1990-1997
Articol scris de Ioan Viorel
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER